AUTOR: Ion Creanga
FISA DE LECTURA Povestea lui Harap-Alb
I. LOC: “intr o tara indepartata la o margine a pamantului” TIMP:”odata, acum mult, mult timp”
II. CONTINUT:
“Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creanga este o opera epica inproza, un basm cult care a aparut “Convorbiri literare” la 1 august1887.Subiectul este simplu, specific basmelor populare, cu eroi simotivepopulare,incaresupranaturalulesteimpletitculumeareala apersonajelor taranesti din Humulesti al lui Creanga.Verde Imparat ii cere
fratelui sau, Craiul, sa-I trimita pe cel maiviteaz dintre cei trei fii, ca sa-I urmeze la tron, deoarece el avea numaifete. Pentru a-I pune la incercare, Craiul se imbraca intr-o piele de urssi ii sperie pe cei doi fii mari. Mezinul insa reuseste sa invingaprobasiobtine incuviintarea de a pleca spre imparatia
lui Verde Imparat.PovatiuitdeSfantaDuminica,pecareoajutase,mezinulisi alege calul,armele si hainele, pe care le avuse tatal sau cand fusese mire si pleacala drum dupa ce primeste sftaturile Craiului, intre care acela de a seferi de omul span si de omul ros. Cu toate acestea, el este pacalit deSpan, care, prin viclesug, il face sluga. Sub amenintarea mortii, feciorulde crai jura ca nu va
spune nimanui cine este de fapt, pastrand taina“pana cand va muri si va invia”. Spanul ii da numele de Harap-Alb,care-l sujeste cu
credi nta, resp ectan du- si jura mant ul facu t. Ajuns i lapalatal Imparatului Verde, spanul se da drept nepotul acestuia si, dintr-un nemasurat orgoliu, il supune pe Harap-Alb la incercari primejdioase,cu speranta ca va scapa de el: sa-I aduca “salati din gradina ursului”;pielea unui cerb fabulos, batuta in nestemate; sa-I aduca fataimparatuluiRos,casaseinsoarecu ea.Ajutat de Sfanta Duminica, de furnici, si de albine si povatuitpermanent de calul sau, Harap-Alb reuseste sa invinga toate probele.Cei cinci prieteni fabulosi: Ochila, Setila, Gerila, Flamanzila si Pasari-Lati-Lungila il ajuta sa invinga piedicile ivite in
incercarea de a oadduce pe fiica Imparatului Ros la curtea lui Verde- Imparat. Aici suntintampinati cu toate onorurile, dar fata Imparatului Ros il
respinge peSpan si dezvaluie celor de fata taina ca Harap-Alb este adevaratulnepot al lui Verde-Imparat. Dat in vileag, Spanul se repede si re te az acapul lui Harap-Alb, dar fata il inconjoara “cu cele trei smicele de mardulce”, il stropeste cu apa vie si il invie, acesta trezindu-se ca dupa unsomn greu. Atunci, calul fermecat il apuca pe Span si “mi ti-l azvarle ininaltul cerului”, de unde cade pe pamantsimoare.Verde-Imparat il casatoreste pe Harap-Alb cu fata lui Rosu-Imparat, iar la nunta lor au fost poftiti toti prietenii care l- au ajutat inperipetiile sale sa treaca probele si a fost veselie mare, “chiar sisaracimea ospata si bea!”. Veselia a tinut ani
intregi si mai tine siacum, iar “cine se duce acolo, be si mananca, … iar cine nu, se uita sirabda”.
http://slidepdf.com/reader/full/fisa-de-lectura-harap-alb-56206aec9bc0e 1/3
III. PERSONAJE:
craiul: “tace molcum”, “posomorât”
Harap-Alb: “roş cum îi gotca”, “boboc în felul său”
fiul mare: “tu nu eşti de împărat, nici împărăţia pentru tine”
Sfanta Duminica: babă gârbovită de bătrâneţe, care umbla după milostenie
calul: “o răpciugă de cal, grebănos, dupuros şi slab, de-i numărai coastele”, “Ghijoagă
urâcioasă”, “calul odată zboară cu dânsul până la nouri şi apoi se lasă în jos ca o săgeată. După aceea mai zboară încă o dată până la lună şi iar se lasă în jos mai iute decât fulgerul. Şi unde nu mai zboară şi a treia oară până la soare”
Spanul: “prefăcut în alte straie, şi zice cu glas subţiratic şi necunoscut”
Imparatul Verde: “arde de bucurie că i-a venit nepotul”
fetele imparatului: “li s-a făcut milă de dânsul şi au zis Spânului cu binişorul”
Gerila: “o dihanie de om, care se pârpâlea pe lângă un foc de douăzeci şi patru de
stânjeni de lemne şi tot atunci striga, cât îi lua gura, că moare de frig. Şi -apoi, afară de aceasta, omul acela era ceva de speriat; avea nişte urechi clăpăuge şi nişte buzoaie groase şi dăbălăzate. Şi când sufla cu dânsele, cea deasupra se răsfrângea în sus peste scăfârlia capului, iar cea dedesubt atârna în jos, de-i acoperea pântecele. Şi, ori pe ce se oprea suflarea lui, se punea promoroaca mai groasă de-o palmă. Nu era chip să te apropii de dânsul, că aşa tremura de tare, de parcă-l zghihuia dracul. Şi dac-ar fi tremurat numai el, ce ţi-ar fi fost? Dar toată suflarea şi făptura de primprejur îi ţineau hangul: vântul gemea ca un nebun, copacii din pădure se văicărau, pietrele ţipau, vreascurile ţiuiau şi chiar lemnele de pe foc pocneau de ger. Iară veveriţele, găvozdite una peste alta în scorburi de copaci, suflau în unghii şi plângeau în pumni, blestemându-şi ceasul în care s-au născut. Mă rog, foc de ger era: ce să vă spun mai mult!”
Flamanzila: “altă drăcărie şi mai mare: o namilă de om mânca brazdele de pe urma a 24 de pluguri şi tot atunci striga în gura mare că crapă de foame.”
Setila: “altă minunăţie şi mai mare: o arătare de om băuse apa de la 24 de iazuri şi o gârlă pe care umblau numai 500 de mori şi tot atunci striga în gura mare că se usucă de sete.”
Ochila: “altă minunăţie şi mai minunată: o schimonositură de om avea în frunte numai un ochi, mare cât o sită şi, când îl deschidea, nu vedea nimica; da chior peste ce apuca. Iară când îl ţinea închis, dar fie zi, dar fie noapte, spunea că vede cu dânsul în măruntaiele pământului.”, “vestitul Ochilă, frate cu Orbilă, văr primare cu Chiorilă, nepot de soră lui Pândilă, din sat de la Chitilă, peste drum de Nimerilă”
Imparatul Ros: “îngrozit”, “îi asculta cu dezgust şi numai înghiţea noduri”
fata imparatului: “o farmazoana cumplita
IV. PARERI PERSONALE:
“Povestea lui Harap-Alb” de Ion creanga este un basm foarte interesant, placut, care mi a oferit multa placere in timp ce l am citit. Episoadele inlantuite armonios, au o compozitie clara si fireasca.
fiul mijlociu: “ruşinat”
Pasari-Lati-Lungila: “altă bâzdâganie şi mai şi: o pocitanie de om umbla cu arcul după vânat păsări.”
Foarte bun